Compromisul democratic într-o Românie scindată social și politic Conf. Dr. Cristian Pîrvulescu
“(…) Deprecierea valorilor liberale şi a cunoaşterii în favoarea altor fundamente precum hegemonia religiei asociată unui model economic neredistributiv creează societăţii civile un handicap major. Antiintelectualismul, mefienţa faţă de ştiinţă (vezi respingerea generalizată a teoriei evoluţioniste) şi populismul dau seama despre specificul românesc.
Într-o cercetare realizată de Metro Media Transilvania la cererea Agenţiei de Strategii Guvernamentale în decembrie 2007 privind Calitatea educaţiei în învăţământul preuniversitar, având ca subiecţi atât elevi de clasele VII-XII, cât şi profesori se evidenţiază criza intelectuală prin care trece societatea românească. Căci la întrebarea adresată elevilor, „Cine crezi că explică cel mai bine apariţia universului şi a omului…?” 60% dintre aceştia indică religia, şi doar 24% se raportează la ştiinţă ca la un reper epistemologic.
Dacă teoria evoluţionistă a ajuns să fie rejectată necritic cu o asemenea majoritate, ori sistemul de învăţământ care se revednică de la ştiinţă a eşuat, ori a fost deturnat pe parcurs. Dar poate nu e întâmplător că aceiaşi elevi cred în proporţie de 41% că “pentru a reuşi în viaţă, cel mai important” e “să te descurci”, iar 16% “să ai noroc”, şi doar 25% “să ai educaţie”. De altfel, şi majoritatea profesorilor, 54%, îşi manifestă acordul cu ideea că “în România ar fi mai bine dacă funcţiile publice ar fi ocupate mai ales de oameni credincioşi”. Şi dacă aceştia sunt şi autoritari cu atât mai bine. Căci, pentru 45% dintre profesorii din învăţământul preuniversitar “ar fi bine ca România să aibă un conducator puternic, care nu îşi bate capul cu parlamentul şi cu alegerile”, cu un procent mai mult decât dascălii care nu sunt de acord cu acestă propoziţie. Să mai fie loc şi pentru ştiinţă în această ecuaţie existenţală?
Ştiinţa şi religia pot explica, până la un punct, diferit lumea, ceea ce nu înseamnă că sunt neapărat divergente. Daca biserica romană nu a urmat linia convergenţei dintre religie şi ştiinţa, a dezvoltat în schimb prudent teza celor două adevăruri, a celui relevat şi a celui ştiinţific. Se pare însă că o astfel de abordare nu e agreată astăzi în România unde adevărul ştiinţei este contrapus celui religios.
În fond, ce-ar fi nou? Nu profeţise André Malraux că „secolul al XXI va fi religios sau nu va fi deloc”? De fapt, Malraux recuzase cu vehemenţă această afirmaţie: „M-au făcut să spun: secolul la XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc. Formulă ridicolă. În schimb, cred într-adevăr că umanitatea secolului viitor va trebui să găsească un tip exemplar de om”.
Problema raportului dintre ştiinţă şi religie dezvăluie în context românesc o altă dilemă : Este posibilă societatea civilă într-o comunitate dominată de ortodoxie? Societatea civilă s-a constituit, ca şi statul, în raport de contradicţie cu biserica. Nu întâmplător noţiunea şi practicile având ca fundament societatea civilă au fost facilitate de pluralismul religios şi de cel politic. În societăţile protestante a fost stimulată participarea pe când în cele catolice contestaţia, ceea ce nu este cazul în societăţile ortodoxe. Ceea ce dă consistenţă societăţii civile este tocmai spaţiul gândirii critice pe care doar laicitatea şi procesele consecvente de secularizare o permit.
Postcomunismul a pus noţiunea societăţii civile la o nouă încercare teoretică. Privită ca un fundament în favoarea democratizării societatea civilă s-a izbit însă de o realitate socială şi politică aparte determinată de conjugarea comunismului cu tradiţionalismul. Aşa că societatea civilă a fost obligată să funcţioneze nu în societăţi liberale moderne ori în societăţi democratice la confluenţa dintre modernitate şi postmodernitate, ci într-un fel de postdemocraţie. (…)
Dar, ca tot ceea ce este „post-”, şi postdemocraţia nu exprimă emergenţa unei noi forme de organizare politică, ci criza valorilor aşa-zis tradiţionale.”
Sursa: http://www.ipid.ro/documente/rr2_ro.pdf
Șansa României–oamenii Reprofesionalizarea României II
Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare (IPID) semnat si de Dan Puric, ca membru al Consiliului Director al IPID
COMUNICAT DE PRESĂ
În ziua de 14 octombrie 2009, la iniţiativa Alianței Profesioniștilor pentru Progres (APP), a avut loc în Aula Magna a Academiei Române o dezbatere publică pe tema “Reforma statului”, prima din ciclul „După criză – încotro?”.
Dezbaterea a fost deschisă de Acad. Ionel Haiduc, Președintele Academiei Române. Călin Georgescu, director executiv al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID), a prezentat in numele Grupului de inițiativă al APP Scrisoarea deschisă adresată Guvernului României. În continuare au luat cuvântul Cristian Pîrvulescu, politolog (Modelul statului), Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Reforma administrației), Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Scenarii post-criză), Bogdan Hossu, președintele C.N.S. Cartel Alfa (Statul parental) și Cătălin Zamfir, director al Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții (Modele sociale). Prezentările au fost urmate de o dezbatere liberă. Moderatorul evenimentului a fost Cristian Pîrvulescu.
Scrisoarea deschisă îndeamnă Guvernul, oricare ar fi acela, să sprijine, simultan cu implementarea măsurilor anticriză, constituirea unui Consiliu Național pentru elaborarea programului strategic de redresare și relansare economico-socială pentru perioada post-criză cu participarea asociațiilor patronale, organizațiilor sindicale, formațiunilor relevante ale societății civile și Academiei Române. Potrivit opiniei iniţiatorilor, acest document programatic poate fi elaborat în termen de șase luni și trebuie supus dezbaterii și aprobării Parlamentului.
Semnatarii Scrisorii deschise adresate Guvernului sunt membrii Grupului de inițiativă al APP, academicieni, lideri ai organizațiilor sindicale, ai asociațiilor patronale și reprezentanți de frunte ai societății civile: Ionel Haiduc, Bogdan Hossu, Cristian Pîrvulescu, Dan Puric, Dumitru Costin, Călin Georgescu, Sergiu Celac, Florin Pogonaru, Mihnea Constantinescu, Cristian Pârvan, Justin Capră, Florian Colceag, Dragoș Frumosu, Dan Gheorghiu, Cristian Hera, Laurențiu Plosceanu, Septimiu Stoica, Vasile Stroe și Ștefan Varfalvi.
La dezbatere au participat reprezentanți ai clasei politice și ai unor instituții ale statului, ai sindicatelor, patronatelor și organizațiilor profesionale, ai societatii civile si mass media, academicieni, cadre didactice universitare și studenți.
Acasa > Initiativa noastra > Consiliul director > Staff > Parteneri >
DAN PURIC, membru intr-o alta organizatie cu baza anti-crestina, alaturi de Cristian Pirvulescu, un activist pro-homosexual anti-icoane si religie
ION ILIESCU, Omagiu pentru colegul lui Dan Puric, Mircea Malita
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu